🔶 2025 – László Krasznahorkai, Premio Nobel per la Letteratura

di Patrizia Riello Pera, Padova, ITALY

---

🇮🇹 Italiano

Il 9 ottobre 2025 l’Accademia Svedese ha assegnato il Premio Nobel per la Letteratura a László Krasznahorkai, “per la sua opera avvincente e visionaria che, nel mezzo del terrore apocalittico, riafferma il potere dell’arte”.

Nato nel 1954 a Gyula, in Ungheria, Krasznahorkai è considerato una delle voci più imponenti e radicali della narrativa centro-europea contemporanea. La sua prosa, ipnotica e vertiginosa, fatta di frasi interminabili e immagini potentissime, trascina il lettore in universi oscuri, ossessivi, attraversati da un senso di rovina imminente e da una bellezza perturbante.

Il romanzo che lo ha imposto sulla scena internazionale è Sátántangó (1985), cupa parabola sulla decadenza morale e sociale di un villaggio ungherese abbandonato a se stesso: un racconto dove l’attesa di una presunta salvezza si trasforma in illusione collettiva e disperazione. Un testo che ha segnato un’epoca e rivelato un talento capace di dare forma narrativa all’abisso umano.

La critica lo vede come erede e innovatore della grande tradizione mitteleuropea — da Kafka a Bernhard — ma con una voce del tutto unica, radicale, che indaga le zone più oscure dell’animo e del mondo contemporaneo.

Il suo Nobel arriva in un momento storico fragile, segnato da conflitti, crisi globali e profonde incertezze. L’“apocalisse” evocata nelle sue opere non è solo una fine: è un’urgenza morale, una richiesta di consapevolezza. La letteratura di Krasznahorkai ricorda che l’arte resta l’ultimo presidio di umanità, memoria e verità.

---

🇬🇧 English

On October 9, 2025, the Swedish Academy awarded the Nobel Prize in Literature to László Krasznahorkai, “for his compelling and visionary work which, amid apocalyptic terror, reaffirms the power of art.”

Born in 1954 in Gyula, Hungary, Krasznahorkai is regarded as one of the most imposing and radical voices of contemporary Central European fiction. His hypnotic, labyrinthine prose — built on winding sentences and haunting imagery — immerses readers in dark, obsessive universes filled with a sense of impending collapse and unsettling beauty.

His international breakthrough came with Sátántangó (1985), a bleak parable of moral and social decline set in an abandoned Hungarian village. The story’s desperate hope for salvation soon reveals itself as collective illusion and despair. The novel became a landmark, showcasing a writer capable of giving narrative shape to the human abyss.

Critics often view him as both heir to and innovator of the Central European tradition — from Kafka to Bernhard — yet unmistakably original, probing the darkest territories of the self and of contemporary society.

Krasznahorkai’s Nobel arrives at a fragile moment in history, marked by wars, global crises and uncertainty. The “apocalypse” in his works is not solely an end, but a moral summons — an urgent invitation to awareness. His literature reminds us that art remains a final refuge of humanity, memory and truth.

---

🇫🇷 Français

Le 9 octobre 2025, l’Académie suédoise a décerné le Prix Nobel de Littérature à László Krasznahorkai, “pour son œuvre captivante et visionnaire qui, au cœur d’une terreur apocalyptique, réaffirme le pouvoir de l’art”.

Né en 1954 à Gyula, en Hongrie, Krasznahorkai est considéré comme l’une des voix les plus imposantes et les plus radicales de la littérature centre-européenne contemporaine. Sa prose, hypnotique et vertigineuse, composée de phrases interminables et d’images saisissantes, plonge le lecteur dans des univers sombres, obsédants, traversés par un sentiment d’effondrement imminent et une beauté troublante.

Son roman emblématique, Sátántangó (1985), est une parabole noire sur la décadence morale et sociale d’un village hongrois livré à lui-même : une histoire où l’attente d’un salut possible se transforme en illusion collective et en désespoir. Une œuvre qui a marqué son époque et révélé un écrivain unique capable de mettre en récit l’abîme humain.

La critique voit en lui un héritier de la grande tradition centre-européenne — de Kafka à Bernhard — tout en étant une voix singulière, radicale, sondant les zones les plus obscures de l’âme et du présent.

Ce Nobel survient dans un moment de fragilité historique, marqué par les conflits, les crises mondiales et les incertitudes. L’“apocalypse” de ses œuvres n’est pas seulement une fin : elle devient une mise en garde, une exigence morale. La littérature de Krasznahorkai rappelle que l’art demeure un ultime refuge d’humanité, de mémoire et de vérité.

---

🇩🇪 Deutsch

Am 9. Oktober 2025 verlieh die Schwedische Akademie den Literaturnobelpreis an László Krasznahorkai, “für sein fesselndes und visionäres Werk, das mitten im apokalyptischen Schrecken die Kraft der Kunst bekräftigt”.

Krasznahorkai, 1954 in Gyula (Ungarn) geboren, gilt als eine der gewaltigsten und radikalsten Stimmen der zeitgenössischen mitteleuropäischen Literatur. Seine hypnotische, mäandernde Prosa — voller endloser Sätze und eindringlicher Bilder — führt Leser in düstere, obsessive Welten, erfüllt von drohendem Untergang und einer verstörenden Schönheit.

Sein internationaler Durchbruch gelang mit Sátántangó (1985), einer düsteren Parabel über moralischen und sozialen Verfall in einem verlassenen ungarischen Dorf. Die vermeintliche Hoffnung auf Erlösung entpuppt sich als kollektive Illusion und Verzweiflung. Das Werk wurde zum Meilenstein einer Literatur, die dem menschlichen Abgrund Form verleiht.

Kritiker sehen in ihm einen Erben der mitteleuropäischen Tradition — von Kafka bis Bernhard — und zugleich eine radikal eigenständige Stimme, die die dunkelsten Schichten des Menschen und der Gegenwart auslotet.

Sein Nobelpreis fällt in eine Zeit weltweiter Unsicherheit. Die “Apokalypse” seiner Texte ist weniger ein Ende als vielmehr ein moralischer Appell. Seine Literatur zeigt: Die Kunst bleibt das letzte Bollwerk von Menschlichkeit, Erinnerung und Wahrheit.

---

🇪🇸 Español

El 9 de octubre de 2025, la Academia Sueca otorgó el Premio Nobel de Literatura a László Krasznahorkai, “por una obra fascinante y visionaria que, en medio del terror apocalíptico, reafirma el poder del arte”.

Nacido en 1954 en Gyula (Hungría), Krasznahorkai es considerado una de las voces más imponentes y radicales de la narrativa centroeuropea contemporánea. Su prosa, hipnótica y densa, construida con frases interminables e imágenes poderosas, sumerge al lector en universos oscuros y obsesivos marcados por la sensación de un colapso inminente.

Su proyección internacional llegó con Sátántangó (1985), una parábola sombría sobre la decadencia moral y social de un pueblo húngaro abandonado a sí mismo. La ansiada salvación que todos esperan se revela pronto como ilusión y desesperanza. Una obra que definió una estética y reveló a un autor capaz de narrar el abismo humano.

La crítica lo considera heredero de Kafka y Bernhard, pero también un innovador radical que explora las zonas más oscuras del alma y de nuestro tiempo.

Su Nobel llega en un momento de crisis global y profunda incertidumbre. La “apocalipsis” en su obra no es solo un final, sino un llamado urgente a comprender el presente. Su literatura recuerda que el arte es el último refugio de humanidad, memoria y verdad.

---

🇵🇹 Português

Em 9 de outubro de 2025, a Academia Sueca concedeu o Prémio Nobel da Literatura a László Krasznahorkai, “pela sua obra cativante e visionária que, em meio ao terror apocalíptico, reafirma o poder da arte”.

Nascido em 1954 em Gyula, Hungria, Krasznahorkai é visto como uma das vozes mais imponentes e radicais da ficção centro-europeia contemporânea. A sua prosa — hipnótica, densa, feita de frases longas e imagens arrebatadoras — mergulha o leitor em universos sombrios e obsessivos, onde convivem ruína, beleza e inquietação.

O romance que o tornou conhecido mundialmente, Sátántangó (1985), é uma parábola dura sobre decadência moral e social num vilarejo húngaro esquecido. A esperança de salvação, tão desejada, revela-se mera ilusão e desespero. Uma obra que marcou época e mostrou um escritor capaz de dar forma literária ao abismo humano.

A crítica o vê como herdeiro da tradição mitteleuropeia — Kafka, Bernhard — mas com uma voz única e radical, que sonda as sombras da alma e do mundo.

O Nobel chega num momento histórico frágil, de conflitos e crises. A apocalipse que atravessa sua obra é menos uma destruição do que um alerta urgente. A literatura de Krasznahorkai afirma que a arte permanece o último reduto de humanidade, memória e verdade.

---

🇷🇴 Română

La 9 octombrie 2025, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură lui László Krasznahorkai, “pentru opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.

Născut în 1954 la Gyula, în Ungaria, Krasznahorkai este considerat una dintre cele mai impozante și radicale voci ale literaturii central-europene contemporane. Proza sa — hipnotică, densă, alcătuită din fraze ample și imagini tulburătoare — introduce cititorul în universuri întunecate, obsesive, dominate de presimțirea unui colaps iminent.

Romanul care l-a consacrat internațional, Sátántangó (1985), este o parabolă sumbră despre decadența morală și socială a unui sat maghiar uitat de lume. Așteptarea, aparent salvatoare, se transformă într-o iluzie colectivă și o disperare profundă. O operă ce a marcat literatura europeană și a arătat forța unui autor capabil să dea formă abisului uman.

Criticii îl văd ca pe un moștenitor al tradiției mitteleuropene — Kafka, Bernhard — dar și ca o voce radicală, unică, ce explorează cele mai întunecate zone ale sufletului și prezentului.

Nobelul său sosește într-un moment istoric fragil, marcat de conflicte și crize globale. “Apocalipsa” din opera sa nu este doar un sfârșit, ci un avertisment moral. Literatura lui Krasznahorkai amintește că arta rămâne ultimul refugiu al umanității, memoriei și adevărului.